Curs Filip-Târgu MureÈ™. 18-20 octombrie. 2019
Curs de vindecare interioară - Tîrgu MureÈ™, 4-7 aprilie, 2019.
Curs Filip - Odorheiu Secuiesc, 1-3. martie, 2019.
Curs Filip - Miercurea Ciuc, 8-10. februarie, 2019.
Răspunsul lui Dumnezeu la marile provocări ale vieții - Corund, 25-27. ianuarie, 2019.
Curs Filip-Târgu MureÈ™. 18-20 octombrie. 2019
R.H
Am înteles că nu oamenii din jurul meu sunt vinovaÈ›ii pentru lucruriile rele, pentru boli, ci firea păcătoasă a omului si consecinÈ›ele păcatului.
Mi-am dat seama cât de important este folosirea discernământului asupra găndurilor, ideiilor în Mine, deoarece nu toate pornirile sunt de la Duhul Sfânt.
Minciunile Diavolului întotdeauna se lipesc de rănile noastre personale si se înrădăcinează în inima noastră, astfel ajungem să fim dezamăgiÈ›i în Dumnezeu È™i de persoanele din jur.
N.Á.
Am realizat că am început clădirea credinÈ›ei mele fără a avea bazele necesare. Cu ajutorul acestui curs am dobândit cunoÈ™tinÈ›ele È™i harurile sufleteÈ™ti necesare pentru umplerea acestui gol, È™i acum pot continua creÈ™terea în credință pe o bază solidă. Pe lângă acestea, au fost niÈ™te exerciÈ›ii foarte folositoare care împreuna cu experienÈ›ele spirituale au ajuns până în inima mea.
T.I.
Aveam multe temeri, în special cu tema despre frica morÈ›ii, dar Duhul Sfânt mi-a adus pacea sufletească, È™i prin rugăciunile prin care Dumnezeu mi s-a adresat.
N.K.T
Mi-am dat seama cât de important este să am o legătură personală cu Duhul Sfânt, căci doar cu ajutorul Lui pot discerna ce porniri vin de la Dumnezeu È™i ce idei vin de la DuÈ™man, ca să mă pot supune voinÈ›ei Lui Dumnezeu.
Am realizat că nu eu sunt cel rău, dar am o fire păcătoasă și trebuie să fiu grijuliu ca această fire să nu aibe ocazia să producă fructe.
Curs de vindecare interioară - Tîrgu MureÈ™, 4-7 aprilie, 2019.
K. T.: Nici nu m-am gândit cât de mult mă definesc cele aduse de acasă, ceea ce am primit de la părinÈ›ii mei în timpul copilăriei, le car cu mine, È™i fac simÈ›ită prezenÈ›a acestora în sens pozitiv È™i negativ. Desigur au fost reacÈ›ii pe care le-am văzut la părinÈ›ii mei È™i mi-am spus că dacă voi avea È™i eu copii, precis nu le voi face, voi fi mult mai inteligent, mai matur, È™i iată că acum că mă ocup cu copii, mă prind făcând aceleaÈ™i lucruri. M-am întărit – fiind adult deja –, că nu sunt nevoit să mă port într-un anumit mod pentru că aÈ™a trebuie, sau ca să-i fac neapărat pe placul altora, È™i a trebuit să muncesc mult – È™i încă-i un proces –, să mă pot accepta È™i să-i accept pe alÈ›i, È™i chiar să fiu capabil să spun ”nu” dacă nu sunt de acord cu ceva, sau nu e un lucru bun.
Mi-am dat seama că pot să iert pe oricine, numai pe mine însumi nu. Apoi, din harul lui Dumnezeu, m-am trezit la realitate: dacă El m-a iertat, atunci cum pot să mă aÈ™ez deasupra lui Dumnezeu prin neiertarea mea? Am înÈ›eles că iertarea, vindecarea, reconcilierea nu funcÈ›ionează dacă nu există credinÈ›a È™i convertirea. Cel puÈ›in eu de asta am avut nevoie, ca să mă pocăiesc la un anumit punct, È™i astfel am primit haruri pe care nici nu i-am cerut.
K. E.: Probabil cel mai important lucru pe care-l iau cu mine este că vindecarea este un proces, degeaba aÈ™tept ca într-o zi să se întâmple ceva miraculos; nu e nimic special, ci un proces, un drum pe care trebuie să pornesc. Chiar dacă nu simt la fiecare ”Te iert” că pot să rostesc aceste cuvinte din inimă, deocamdată ajunge cât pot să fac: pornesc, rostesc pentru că aÈ™a vreau, vreau să fac pasul, È™i restul îl încredinÈ›ez lui Dumnezeu. Și deÈ™i nu văd dintrodată că ceva s-ar fi schimbat, s-ar putea chiar ca mâine să fac aceleaÈ™i greÈ™eli, sau să am acele reacÈ›ii pe care le aveam săptămâna trecută, acesta nu înseamnă că totul a fost în zadar, ci acesta este numai primul pas, iar apio mai trebuie să fac următorul pas, È™i încă unul, È™i încă unul, ori de căte ori este nevoie. Trebuie să mă încred în Dumnezeu că la momentul oportun se va întâmpla.
Celălalt lucru de care am devenit conÈ™tient este puterea cuvintelor în viaÈ›a noastră. Și asta în ambele sensuri: ceea ce spun eu È™i ceea ce am auzit mai demult; s-ar putea ca cuvintele mele rostite acum oglindesc pe cele auzite. Trebuie să-i dau drumul acestora, căci Dumnezeu spune în schimbul lor, că ”eÈ™ti copilul meu iubit, È™i mă încânÈ›i”. Asta trebuie să declar din nou È™i din nou.
B. O.: Deja la începutul cursului m-am confruntat că deÈ™i nu sunt superstiÈ›ios în anumite privinÈ›e, totuÈ™i m-am încrezut în numere sau am fost influenÈ›at de ele în sensul că la examene întotdeauna am numărat È™i am ales a cincea teză, sau m-am uitat la ce zi să mă duc să dau examenul. La asta nu m-am gândit că poate fi o anumită superstiÈ›ie, totuÈ™i am procedat aÈ™a timp de mulÈ›i ani. Am mai înÈ›eles că trebuie să pun în ordine aspectele sufleteÈ™ti, emoÈ›ionale È™i trupeÈ™ti, să stabilesc prioritățile, căci deja am încercat multe variaÈ›ii, dar cel mai greu este să pui bazele lucrurilor sufleteÈ™ti, deÈ™i aceasta este primordial, stabil. Acest lucru trebuie făcut împreună cu Isus.
F. B.: Primul lucru de care mi-am dat seama este că am reprimat multe în decursul anilor, dar au rămas în mine rănile. Am reuÈ™it să aduc aceste răni la suprafață. Ceea ce am reuÈ™it să pun jos È™i să mă vindec din acel lucru, este constrângerea de a mă conforma tuturor È™i că nu am voie să greÈ™esc. Dar am înÈ›eles că dacă îl slujesc pe Dumezeu È™i nu pe oameni, atunci părerea lui Dumnezeu are importanță. Iar Dumnezeu mi-a spus ieri că îi este de ajuns ceea ce îi pot oferi, nu trebuie să fiu neapărat desăvârÈ™ită. Cel mai greu mi-a fost să mă iert pe mine pentru aÈ™teptările pe care le-am ridicat față de mine însumi, că trebuie să fiu întotdeauna cea mai bună, trebuie să fiu mereu în formă. A trebuit să mă opresc cu criticile împotriva mea. De acum mă concentrez la ceea ce spune Domnul mie È™i despre mine. Sunt valoroasă cu toate acele lucruri pe care le-am făcut în trecut È™i le voi comite în viitor. El niciodată nu este de aceaÈ™i părere cu mine în legătură cu persoana mea.
Curs Filip - Odorheiu Secuiesc, 1-3. martie, 2019.
H. E.: Este cel mai frumos dar al anului 2019, È™i încă-i martie. MulÈ›umesc că am putut fi aici. De aproape 12 ani sunt căsătorită, am 3 fetiÈ›e È™i până acum nu am fost niciodată departe de ele. Aseară când m-am dus acasă, n-am È™tiut pe care să o pup, s-au bucurat atât de mult când m-au văzut, È™i am primit o iubire atât de mare, încât nu aveam cuvinte să-i mulÈ›umesc lui Dumnezeu. N-am avut o astfel de experiență în cei 11 ani, să mă iubească tustrei deodată È™i atât de intens.
De mult doresc să învăț să mă rog liber, cu propriile gânduri, iar aseară am È™i făcut prima încercare. Aici am făcut cunoÈ™tință cu oameni minunaÈ›i, È™i mi-a fost atât de plăcut, dar s-a sfârÈ™it atât de repede, de parcă am fi venit numai acum, È™i n-am de gând să mă duc încă acasă.
B. I.: Ieri am experimentat prezenÈ›a Duhului Sfânt ca să am credință È™i încredere mai mare în Dumnezeu. Pot continua cu puteri înnoite, È™i doresc să umblu în comunitate în continuare.
B. E.: Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că am putut veni aici. Am acceptat faptul că Dumnezeu mă iubeÈ™te aÈ™a cum sunt, cu stângăciile pentru care m-am biciuit până acum: dacă cred în El, atunci de ce simt întotdeauna frică È™i îngrijorare, È™i de ce nu mă pot abandona în mâna lui Dumnezeu? Dar de acum încolo nu voi mai căra sacul. Simt că l-am putut accepta pe Duhul Sfânt. A devenit clar cât de bine îmi este că pot să umblu în comunitate.
F. R.: Am venit aici cu o mare teamă, simÈ›eam că nu am curaj, È™i îmi doream foarte mult ca Dumnezeu să-mi dea curaj. Moartea bunicului meu a fost acel eveniment, care m-a tras mai aproape de Dumnezeu, căci efectiv el a fost care a pus bazele credinÈ›ei mele, È™i am fost foarte apropiaÈ›i. S-a întâmplat un accident, în care nimeni nu era de vină, dar eu Îl învinovățeam pe Dumnezeu. Apoi, fiind aici, Bunul Dumnezeu mi-a arătat că El mă iubeÈ™te în ciuda acestuia. M-a ajutat să înÈ›eleg că am ajuns cu adevărat aproape de El È™i L-am putut cunoaÈ™te tocmai prin moartea bunicului meu. Am mai înÈ›eles că Dumnezeu nu degeaba mi-a dat talente, deci nu trebuie să le îngrop ci să le folosesc. Și am primit curaj, deci nu voi pleca de aici cu teamă.
K. T.: Dumnezeu a evidenÈ›iat multe lucruri. M-a atins faptul că El mă iubeÈ™te aÈ™a cum sunt, È™i că are nevoie de mine; nici nu m-am gândit la asta până acum. Am constientizat È™i faptul că am în mine predispoziÈ›ia de a păcătui. Provin dintr-o familie creÈ™tină, în tot anturajul meu È™i chiar în tot satul am fost astfel crescut, încât am umblat la ore de religie, È™i am fost ministrant. Timp de 20 de ani am trăit aÈ™a, dar acum încep să fiu conÈ™tient de faptul că toate aceste lucruri trebuie să ajungă în inima mea.
Curs Filip - Miercurea Ciuc, 8-10. februarie, 2019.
T. L.: Acum am înÈ›eles cu adevărat iubirea necondiÈ›ionată a lui Dumnezeu, È™i cât de mare este păcatul care totuÈ™i ne poate despărÈ›i de El. Într-o vreme am experimentat prezenÈ›a lui Dumnezeu, dar apoi dintr-o anumită cauză am pierdut acest sentiment. Aici însă am simÈ›it din nou că El este aproape.
Gy. E.: Am experimentat È™i s-a gravat în inima mea că Dumnezeu mi-a scris numele în palma lui, deci sunt în mintea, gândurile È™i inima lui întotdeauna È™i în toate circumstanÈ›ele. Săptămâna trecută m-am plâns de faptul că nu am soÈ› cui i-aÈ™ putea spune lucrurile mele dureroase, È™i am simÈ›it că nici Dumnezeu nu este acolo, El este cu mine numai din când în când, deoarece s-ar putea să fie ocupat cu altcineva, n-are timp È™i pentru mine. Dar am experimentat aici la curs È™i am înÈ›eles că Dumnezeu nu este dependent de emoÈ›iile mele. O altă chestie care mi-a captat atenÈ›ia, este cuvântul acum; că Dumnezeu este cu mine acum, El te iubeÈ™te acum, are grijă de necesitățile tale acum. Căci pentru Dumnezeu nu există timp, la El trecutul, prezentul È™i viitorul se unesc în acum. Și s-ar putea că dacă aÈ™ fi avut un soÈ›, oricum nu m-ar fi ascultat pentru că ar fi fost ocupat cu o problemă la locul de muncă sau altceva, precum o boală, È™i tot n-ar fi avut timp pentru mine. Dar Dumnezeu este cel care este cu tine acum, oricare ar fi situaÈ›ia, te ascultă acum, indiferent că Îi simÈ›i prezenÈ›a sau nu.
B. M.: În prima zi am înÈ›eles de ce am fost chemată aici, ce doreÈ™te Dumnezeu, È™i a trebuit să iau o decizie, în cine mă încred de acum încolo: Dau crezare evenimentelor? Sau durerilor trecutului? Cred oamenilor? Sau cred ceea ce spune Dumnezeu. Am decis că voi crede lui Dumnezeu. Am experimentat că dacă nu mă încred în Dumnezeu numai, atunci de multe ori duhul rău vrea È™i chiar poate să mă berbecească în pământ.
K. E.: Mi-am dat seama că credinÈ›a mea nu constă în mersul la biserică, puÈ›ină rugăciune È™i m-am È™i dus acasă. M-am convins că pot avea încredere în faptul că Dumnezeu este cu mine È™i mă iubeÈ™te cu adevărat È™i pe mine.
T. E.: Ceea ce am experimentat eu aici este iubire necondiÈ›ionată a lui Dumnezeu. Știam că Dumnezeu există undeva, m-am rugat ca toÈ›i oamenii, dar întotdeauna m-am învinovățit că nu sunt destul de bună pentru soÈ›ul meu, pentru familie, pentru copii, sau pentru cei din afară, prieteni, pentru că nimeni nu mă acceptă. M-am închis în totalitate, am închis porÈ›ile inimii mele. Acum încerc să le deschid. Am deja o comunitate mică unde mi-a fost greu să mă integrez, dar slavă Domnului am ajuns deja la punctul că îmi place să mă duc acolo, inima mi-e deschisă, pot să-L laud pe Dumnezeu, È™i doresc să-i îmbrățiÈ™ez pe oamenii de acolo, să-i las să se apropie, È™i să mă deschid în faÈ›a lor.
M. E.: Acest sfârÈ™it de săptămână a fost o mare revelaÈ›ie pentru mine, o trezire în tot ceea ce priveÈ™te credinÈ›a mea: că Bunul Dumnezeu este Tată, Fiu È™i Duh Sfânt. De exemplu dexpre Duhul Sfânt am învățat È™i È™tim că este a treia persoană din Sfânta Treime, care în vechiul Testament a însoÈ›it poporul lui Israel, iar în Noul Testament pe creÈ™tini, dar oare trăieÈ™te El în mine, arde È™i în mine? Ce mare lucru este că Isus a dus păcatele mele pe cruce, toate sunt pironite. Desigur, Isus apoi a coborât de pe cruce, adică a înviat, dar păcatul a rămas acolo, nu mai e. Ce bine e să trăieÈ™ti astfel: există un start nou, există posibilitate, există iubire. Există un Fiu, care aÈ™teaptă întâlnirea, iar aseară eu m-am întâlnit cu El. Deci a fost un sfârÈ™it de săptămână fantastic, È™i mă bucur foarte mult.
Răspunsul lui Dumnezeu la marile provocări ale vieții - Corund, 25-27. ianuarie, 2019.
Gy. E.: Simt că nu sunt niciodată singură, Isus este întotdeauna cu mine È™i mă ajută în rezolvarea tuturor problemelor, aÈ™adar îi predau toate necazurile mele È™i cer ajutor: ori al Lui, ori a fraÈ›ilor, dacă voi avea nevoie. Dacă mă gândesc la autocompătimire, cred că am È™i eu parte din ea, deci încerc să o È™terg definitiv din viaÈ›a mea, È™i nu voi lăsa stresul, posomorârea È™i descurajarea să mă È›ină ostatic.
B. E.: Am realizat că mă tem de foarte multe lucruri, mă îngrijorez din cauza multor lucruri, È™i trebuie să am curajul să ofer aceste temeri în mâna lui Dumnezeu, să nu le păstrez È™i să nu mă lupt ca să fac pe plac acestor sentimente, ci să-mi ridic privirea la Dumnezeu. De fapt aceasta este marea mea problemă, că vreau să fiu pe placul tuturor È™i trebuie să muncesc mult È™i să mă forÈ›ez, pentru că dacă simt că nu pot satisface aÈ™teptările oamenilor, acest lucru este un eÈ™ec pentru mine.
L. E.: Știam deja înaintea acestui curs că totul depinde de atitudinea mea. Am È™i început să exersez de un timp, că iau o anumită decizie È™i mă È›in de ea, dar întâlnesc o greutate: dacă văd că cineva din jurul meu se luptă cu probleme, atunci eu mă reped È™i fac chiar È™i imposibilul să-l ajut, să-l trag. Am înÈ›eles la acest curs, că persoana respectivă trebuie să decidă dacă vrea să iasă din bârlog sau nu. Eu să las voinÈ›a liberă la toată lumea, È™i să mă rog în fundal ca el singur să poată lua decizia corectă.
K. R.: Pentru mine cel mai important lucru este să învăț să împart sarcinile. Din păcate tind să preiau prea multe lucruri, chiar peste puterile mele, astfel de multe ori mă găsesc treaz È™i pe la orele 3, 4 sau 5 dimineaÈ›a, È™i numai atunci mă culc. Vreau să fiu pe placul tuturor petutindeni. Am adus o decizie fermă de a implica ajutorul altora. Am încercat deja să las anumite lucruri, dar încă simt că e o sarcină mare să reorganizez lucrurile, de aceea cer ajutorul lui Dumnezeu. AÈ™ dori să dezvolt o relaÈ›ie constantă cu Dumnezeu, să rămân în El, ca să mă ajute să aud vocea lui, È™i să înÈ›eleg care este slujba mea, să pot însuÈ™i învățăturile Lui.
R. B.: Ceea ce mi-a rămas în inimă È™i m-a capturat este că nu trebuie să vreau cu orice preÈ› să fiu desăvârÈ™ită. Sunt copilul iubit al lui Dumnezeu aÈ™a cum sunt. Tot învârteam în cap oare de ce o fi că în cei trei ani când am umblat la lucru, în fiecare zi am intrat cu un nod în stomac. N-am È™tiut care e cauza. Și în legătură cu fetiÈ›a mea mă frustrez È™i mă îngrijorez de orice lucru minor. Cauza acestora cred că este faptul că mă simt constrânsă de a conforma, È™i trebuie să las această atitudine, să înving, căci altfel mă consumă. Este foarte greu faptul că cel mai mult vreau să fiu pe placul familiei mele, să le arăt că sunt È™i eu în stare de a rezolva lucrurile.
Am decis că vom introduce un timp de rugăciune comună împreună cu soÈ›ul meu, pentru că până acum n-am avut. Mai bine stingem televizorul È™i ne rugăm mai întâi.
