Curs Filip - Sîngeorgiu de MureÈ™, 7-9. decembrie, 2018.
Curs de Vindecare Interioară - Dealu, 29. noi - 2. dec., 2018.
Curs de Vindecare interioară - Cluj-Napoca, 25-28. Octombrie, 2018.
Curs de Vindecare Interioară - Târgu MureÈ™, 27-30. Septembrie, 2018.
Curs de Discernământ - Băile Harghita, 22-26. iulie, 2018.
Curs Filip - Odorheiu Secuiesc, 15-17. iunie, 2018.
Curs Filip - Târgu MureÈ™, 2-4. martie, 2018.
Curs de Vindecare Interioară - Miercurea Ciuc, 8-11. Februarie, 2018.
Curs Filip - Miercurea Ciuc, 19-21. ianuarie, 2018.

 

Curs Filip - Sîngeorgiu de MureÈ™, 7-9. decembrie, 2018.

J. I.: Când am venit aici, deja de o vreme m-am simÈ›it destul de distanÈ›ată de Dumnezeu, È™i n-am È™tiut din ce cauză. Am avut mai multe experienÈ›e cu Dumnezeu, È™i am simÈ›it È™i aici cum Duhul Sfânt mă umple. Multe lucruri au trebuit să petreacă până să pot realiza că trebuie să-mi dau viaÈ›a din nou È™i din nou lui Dumnezeu. Am primit răspuns la întebarea de ce mă simÈ›eam atât de departe de Dumnezeu: cauza este starea mea păcătoasă, È™i mai contează È™i ce fel de comunitate am ales, ce fel de sol am adăpad, de ce fel de oameni am fost înconjurat în ultima vreme. Am fost destul de ornită,pentru că am încercat să mă apropii de Dumnezeu, dar puterea mea nu era de ajuns, ba chiar m-am simÈ›it blocată. Aici am putut afla ce este acest blocaj. Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a deschis ochii, È™i a fost plăcut să experimentez că azi am primit fraÈ›i noi, membri de familie noi; comunitatea are un rol foarte important.

K. R.: Mi-am notat chiar din prima zi că am mai auzit toate astea despre care e vorba la cest curs, pentru că am participat la pelerinaje, grupuri de tineri È™i alte exerciÈ›ii spirituale. Dar am cerut de la Dumnezeu să-mi dea o inimă deschisă ca să pot merge acasă îmbogățită sufleteÈ™te. DeÈ™i vineri mi-am tot spus, că pe astea le È™tiu deja, totuÈ™i Dumnezeu m-a atins adânc datorită unei exerciÈ›ii, È™i atunci am simÈ›it că ceva a început în mine, È™i oricât de ciudat sună, a trebuit să realizez că mi-au deschis inima tocmai acele momente de care mă abÈ›ineam la început. Am învățat că totul este atât de simplu, precum È™i ceea ce am auzit aici la cursul Filip, că important este să luăm a decizie. Nu putem sluji doi domni, trebuie să decid, cui slujesc, È™i nici măcar asta nu o pot face călduță. Acum, deÈ™i sunt plină de temeri, oare ce mi se va întâmpla după curs, nu mă dau bătută atât de uÈ™or È™i sper că dacă Bunul Dumnezeu intră în inima mea, El va È™i rămâne acolo.

B. O.: Am venit cu un uriaÈ™ semn al întrebării: oare Dumnezeu mă iubeÈ™te È™i atunci când sunt păcătoasă? Mi-a fost bine să experimentez, că El chiar mă iubeÈ™te, deÈ™i sunt păcătoasă. Umblu într-o comunitate; n-aÈ™ putea spune că sunt membră activă, dar simt că sunt în stare să găsesc acolo o familie. Simt că de când umblu acolo suntmai deschisă spre alÈ›i oameni.

T. M. Cs.: Am început să umblu pe acest drum acum circa un an, È™i atunci cineva mi-a spus că vede o mare È™ansă în mine, si dacă chiar încep să pășesc pe acest drum, voi fi ca o rachetă. De atunci în perioada ce a trecut simt că am experimentat multe lucruri. ViaÈ›a mea s-a schimbat în 180 de grade, È™i n-aÈ™ fi gândit că voi fi aici, stând în faÈ›a oamenilor, vorbind, căci am fost foarte timid È™i nesociabil. Încă mă zbat cu acest lucru, dar sunt pe cale de a învinge È™i să fiu mai deschis. AÈ™ dori să pornesc un grup de tineri, aÈ™ vrea să-i pot ajuta pe alÈ›ii, să mă ofer voluntar în tabere. Cineva mi-a spus odată că pânzele mele nu sunt încă ridicate. Simt că acest curs m-a ajutat să vizez direcÈ›ia, iar începând cu anul voi ridica pânzele È™i voi porni.

 

Curs de Vindecare Interioară - Dealu, 29. noi - 2. dec., 2018.

H. M.: A fost o noutate pentru mine că trebuie să mă împac È™i cu Dumnezeu. S-ar putea să fi auzit despre acest lucru mai devreme, dar acum m-a atins mai adânc. Iertarea n-a fost o problemă pentru mine, mi-a fost uÈ™or să iert pe toată lumea. Eu aÈ™a mă È™tiam, că nu pot să fiu supărată pe cineva zile, luni sau ani întregi, totuÈ™i lista cu nume se lungea, È™i în final am fost surprinsă de numărul acelora pe care trebuia să-i iert. Nu mi-a fost greu, dar când mă gândeam la lucrurile pentru care trebuie să ofer iertare, atunci în mod interesant, pe lângă cele puse pe listă, mi-am mai amintit vreo două-trei în timpul rugăciunii.

S. M.: Am descoperit că am fost un copil neplanificat, de aceea am fost atât de introvert, nu mi-a plăcut să vorbesc È™i m-am depreciat. Dar părinÈ›ii mei m-au iubit, È™i eu am fost favoritul bunicilor. Pot să-i iert pe toÈ›i oricât de mult m-ar răni, totuÈ™i era o persoană, pa care – în ciuda faptului că am iertat-o - dacă o vedeam, mi se întorcea stomacul. Azi însă cănd m-am întâlnit cu acea persoană am fost bucuroasă că nu mă simt nervoasă. Aici la curs mi-am vărsat sufletul, am lăsat totul la o parte, È™i am pace în Dumnezeu.

N. E.: Am observat o noutate în legătură cu turnatul plumbului ca practică ocultă pentru aflarea bolilor, necazurilor: acum mai bine de 10 ani am fost ca cineva să toarnă plumb pentru fetiÈ›a mea, până acum l-am păstrat, dar săptămâna trecută l-am găsit È™i l-am aruncat. Acum mi-am dat seama de măreÈ›ia harului lui Dumnezeu, că El mi-a iertat această greÈ™eală, a tăiat legăturile oculte, È™i nu e întâmplător că tocmai acum o săptămână am aruncat plumbul. Am devenit liberă în totalitate de povara acestuia. Iertarea mi-a mers destul de uÈ™or È™i m-am eliberat, am simÈ›it o iubire mare, acasă i-am pupat pe toÈ›i la rând. PărinÈ›ii mei nu au fost acolo, dar am simÈ›it că va trebui să-i spun È™i lor că îi iubesc; n-am făcut acest pas de foarte mult timp.

M. T.: A fost o recunoaÈ™tere nouă pentru mine că sunt maximalistă, m-am recunoscut când au enumerat caracteristicile unui maximalist, dar o realizare È™i mai mare a fost faptul cât de multă rană am provocat mie È™i celor din jur. Ba chiar probabil i-am făcut rău deja fetiÈ›ei mele, care cu siguranță a preluat această caracteristică de la mine È™i o duce mai departe în familia proprie. A fost o realizare dureroasă că am provocat răni fără să fiu conÈ™tientă de acest lucru. Mi-am dat seama È™i de faptul că deÈ™i n-am avut intenÈ›ia să spun blesteme totuÈ™i într-o anumită situaÈ›ie i-am fetei mele ceva de genul: ”să dea Dumnezeu să ai È™i tu copil È™i acesta să se poartă cu tine precum tu cu mine, ca să simÈ›i ceea ce simt eu”. Nu i-am dorit nicidecum moartea sau nu am rostit cuvinte de blestem, dar totuÈ™i i-am dorit ceva rău, È™i asta tocmai fetiÈ›ei mele. Vestea bună pentru mine a fost că Dumnezeu mă vindecă de aceste lucruri, nu eu mă vindec din propriile puteri, pentru că nici nu aÈ™ putea. În legătură cu o anumită persoană am crezut că l-am iertat deja, dar a venit din nou la suprafață, È™i pentru că a stârnit emoÈ›ii puternice, mi-am dat seama că încă nu e totul în ordine. Mi-a fost greu să mă iert pe mine însumi, dar este un proces care a început.

B. M.: Aici la curs mi-am dat seama că am avut parte de atât de multă providență, dat fiind că nu eram conÈ™tient de faptul unde conduc lucrurile oculte sau ce pot să aducă în viaÈ›a mea, totuÈ™i foarte multe lucruri de acest gen cu care am avut ceva legătură treptat au rămas în urmă. Eu aÈ™a credeam că lucrurile au început din momentul de când am devenit raÈ›ional, astfel eu am luat decizii greÈ™ite, È™i nu m-am gândit că am primit răni încă din perioada fetală, în pântecele mamei mele. Am fost copil nedorit, pentru că părinÈ›ii mei ar fi dorit un băiat, deci începând cu acest lucru lanÈ›ul a început să se împletească, È™i toate cele întâmplate în final au adus roade nu tocmai dulci. Când vine vorba de iertare, pot să iert cu uÈ™urință, n-am simÈ›it niciodată că simt resentimente față de cineva, totuÈ™i erau persoane în cazul cărora a mai rămas È›eapă în mine, È™i s-ar putea ca data următoare nu au provocat o rană atât de mare, dar există deja cel precedent, despre care eu am considerat că nu mai este. Ceea ce mi-a fost mai greu, a fost să mă iert pe mine însumi, pentru că am avut o percepÈ›ie că tot ceea ce primesc în viață, deci È™i lucrurile rele, sunt lucruri meritate, pentru că sunt aÈ™a cum sunt, aceasta merit. Acum însă sunt sigură că sunt chemată să trăiesc în iubire È™i iubită, È™i nu să am parte de lucruri prin care trec zi de zi.

 

Curs de Vindecare interioară - Cluj-Napoca, 25-28. Octombrie, 2018.

B. B.: M-am confruntat cu faptul că sunt atâtea probleme È™i răni sufleteÈ™ti îngropate în mine, în legătură cu care mi-am spus că nu sunt supărat pe persoanele în cauză, sunt lucruri vechi, le-am È™i uitat deja. Dar când am ascultat prelegerile am devenit atent că sunt anumite lucruri care mă deranjează, È™i ar fi bine să le notez. Acele lucruri chiar erau acolo îngropate, È™i mă sufocau. Mi-am dat seama că am nevoie să le dezvăluiesc mie È™i lui Dumnezeu. Am aÈ™teptat cu nerăbdare să am parte de vindecare interioară, să stau jos È™i să vorbesc despre problemele mele, căci simÈ›eam în aceste ultime zile că mă sufoc, È™i mă simÈ›eam foarte obosit. Asta ca să primesc aici în prima zi caieÈ›elul pe care ce scrie? Matei 11,28: ”VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i eu vă voi da odihnă.” M-am dus acasă fericit chiar în prima seară. Simt acum că am multă putere în mine, dar È™tiu că această putere vine de la Cristos, È™i trebuie să o păstrez cumva, trebuie să-I cer să rămână în mine, pentru că singur nu sunt capabil. AÈ™ putea cădea cu uÈ™urință în starea mea de dinainte, deci trebuie să am mare grijă de acest lucru în drumul meu cu Dumnezeu.

S. B.: Înainte de acest curs nu prea am înÈ›eles ce înseamnă concret rana sufletească. Eu mă gândeam că rana sufletească este când cineva te supără sau îÈ›i spune cuvinte rele, iar tu simÈ›i că eÈ™ti jignit. În timpul conversaÈ›iei cu persoana care m-a ajutat în vindecarea interioară s-a ivit că ar trebui să iert o persoană anume: un preot care a refuzat să mă boteze când părinÈ›ii mei i-au cerut acest lucru. Mă gândeam, de ce ar trebui să-l iert, dacă nu sunt supărată pe el, È™i nici nu simt că aÈ™ fi rănită din această cauză. Dar acest lucru este cu adevărat o rană sufletească, È™i astfel am înÈ›eles că nu trebuie neapărat să te doară ca să fie o rană interioară. Un alt caz mi s-a întâmplat cu naÈ™ul meu, È™i mi a fost foarte greu să-l iert. Deoarece de atunci aveam o imagine că eu sunt întotdeauna uitată È™i lăsată afară, nu voi avea nicodată în viaÈ›a mea un partener, voi rămâne singură, È™i chiar dacă ar fi cineva, tot nu i-ar păsa de mine, È™i m-ar lăsa singură. Dar am înÈ›eles că aceasta este o minciună.

U. H.: Cel mai mare lucru pe care l-am înÈ›eles este că Dumnezeu nu mă părăseÈ™te È™i nu lasă să mă sufoc în rănile mele È™i toate lucrurile negative care s-au adunat pe parcursul anilor, mă ajută să le identific, È™i îmi arată drumul È™i rezolvarea nu numai referitor la trecutul ci È™i la viitorul meu. Mi-a arătat de pildă că trebuie să iert, nu-i de ajuns faptul că nu simt mânie. Mi-a fost greu să-l iert pe tatăl meu pentru că era alcoolic, a È™i murit acum cinci ani, iar acum nici nu pot discuta acest lucru cu el personal. Cât de important este să fiu conÈ™tientă de acest lucru È™i să pot ierta. Și desigur nu numai lui. Sunt foarte bucuroasă ca am avut posibilitatea să fac acest pas, È™i că am putut lăsa È™i autocompătimirea, căci cum este de obicei, există acel an de doliu, dar acel an a fost nimic pentru mine, mă durea la fel chiar È™i după, reveneau aceleaÈ™i sentimente în mine, È™i înăuntru îl învinovățeam pe Dumnezeu pentru viaÈ›a pe care o aveam, È™i de ce a trebuit să se întâmple acesta cu mine. Am avut È™i multe mecanisme defensive, de pildă cum mă descurc într-o situaÈ›ie precum cearta. Dumnezeu a arătat că trebuie să schimb aceste mecanisme, pentru că modul în care am reacÈ›ionat eu până acum este un drum fără ieÈ™ire.

M. M.: Înainte să vin la acest curs, deja m-am gândit mult la aceste lucruri, È™i îmi era cât de cât clar ce răni sufleteÈ™ti am, È™i am putut urmări în trecutul meu că de unde derivă acele fapte ale mele care mi se par acum ciudate. În timpul conversaÈ›iei pentru vindecare interioară am primit confirmări la aceste concluzii. Dar am descoperit È™i lucruri noi, de exemplu că sunt axat pe performanță, È™i am o doză mare de dorință de a conforma, care simt că vine din faptul că aÈ™ dori mult să-i fiu pe placul tatălui meu. Cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit este că deÈ™i aÈ™ decide È™i eu – ca adult – aÈ™a cum au decis atunci părinÈ›ii mei, È™i pot accepta decizia lor în totalitate, totuÈ™i cu simpla înÈ›elegere intelectuală nu-mi pot schimba sentimentele, pe care la aveam atunci ca mic copil. Nu pot concepe că deÈ™i mă gândesc altfel cu mintea, totuÈ™i am aceste sentimente în mine, È™i nu pot face nimic împotriva acestora. A fost nevoie să las aceste sentimente, È™i cred că am reuÈ™it. Celălalt lucru pe care a trebuit să-l conÈ™tientizez este că vindecarea este un proces, nu trebuie să mă schimb de la o zi la alta, nu trebuie să mă stresez ca să fiu desăvârÈ™it, ci să las ca Dumnezeu să lucreze în mine în fiecare zi.

G. A.: Am aÈ™teptat cu nerăbdare acest curs, pentru că simÈ›eam că este o piedică în mine care m-a despărÈ›it de persoana care eram mai înainte, pe care am iubit-o,  care era mulÈ›umită, căreia îi plăcea să stea de vorbă cu oamenii, È™i făcea totul plin de zel. Când, însă, am început clasa a noua È™i am avut È™i un prieten, după un timp au început să mă atace în clasă pentru faptul că sunt creÈ™tină, È™i s-au ivit dezbateri pe teme religioase, pe fondul că ”dacă eÈ™ti creÈ™tină, probabil că È™tii să răspunzi la aceste întrebări”. Apoi au început să apară probleme È™i în relaÈ›ia mea cu prietenul, lucruri care mi-au distrus aprecierea de sine. Eu am simÈ›it că problema este cu mine, nu pot să am destulă încredere. Aceste lucruri au zidit un baraj în mine, È™i am pierdut vechiul meu scop în viață, adică să mă ocup de oameni. Nu am È™tiut ce este acest baraj. M-am închis în mine, am început să rezolv singur problemele mele, iar când m-am È™ezut să fac conversaÈ›ie cu oameni, simÈ›eam că există ceva în mine ce mă opreÈ™te: era faptul că după o vreme nici nu È™tiam cine sunt, ce doresc, ce este voinÈ›a lui Dumnezeu, È™i la final mi-am dat seama că multe depind de modul cum mă văd prin ochii lui Dumnezeu, È™i să cred ceea ce îmi spune El, È™i nu acele lucruri pe care îmi spun oamenii. Referitor la iertare, nu pot spune că îmi era greu, mai degrabă interesant. Sunt două persoana pe care aÈ™ aminti: mama mea È™i prietenul meu, pentru că amândoi au contribuit la scăderea aprecierii de sine. Credeam că i-am iertat deja căci sunt È™i ei doar oameni cu defectele lor. Acum prin această discuÈ›ie cu îndrumătorul mi-am dat seama că nu i-am iertat cu adevărat, dar slavă Domnului, am reuÈ™it, iar acum stau aici È™i simt cu sunt iarăși acel eu vechi care eram înainte de clasa a 9.-a. Nu m-am gândit că acest sentiment va putea reveni. Depinde foarte mult, cum te vezi, iar cel mai important este să te vezi cu ochii lui Dumnezeu, È™i nu te uita la ceea ce alÈ›ii au pictat pe tine.

P. K.: Au fost câteva lucruri pe care nu le-am È™tiut, È™i speram ca acesta să fie un curs în care învăț câte ceva. Mi-am dat seama că nu privesc înapoi destul de mult, în sensul că dacă nu mă simÈ›eam bine sufleteÈ™te, întotdeauna căutam un eveniment apropiat în trecut: sigur mi se întâmplă acest lucru pentru că acum o jumătate de an... Dar acum o jumătate de an tot asta am spus, că e sigur că s-a întâmplat ceva mai înainte... Și niciodată nu m-am gândit că mai demult, cândva în copilărie s-a întâmplat ceva care este cauzatorul principal. Deci nu de tratament superficial avem nevoie. Când s-a vorbit despre axarea pe performanță, atunci am crezut că în fine, am găsit problema; dar în spatele acestei probleme iarăși era o altă problemă. În conversaÈ›ia cu persoana care m-a ajutat în vindecarea interioară am experimentat lucruri interesante: Acum mai bine de un an l-am pierdut pe bunicul meu, iar acum două zile încă nu am putut spune acest lucru fără dureri sufleteÈ™ti. Prin rugăciune am reuÈ™it să rezolv È™i această problemă.

 

Curs de Vindecare Interioară - Târgu MureÈ™, 27-30. Septembrie, 2018.

B. B.: Un lucru nou este că am învățat să mă rog. Până acum am crezut, că È™tiu, dar de fapt n-am È™tiut. De cele mai multe ori spuneam rugăciuni de mulÈ›umire pentru diferite lucruri, dar niciodată nu am avut curajul să cer de la Dumnezeu, iar acum am învățat că El este prezent aici È™i trebuie doar să rostim ceea ce dorim, È™i El ne va da. Când îndrumîtorul meu în vindecare interioară m-a văzut aseară, a simÈ›it că ochii mei, ba chiar toată fiinÈ›a mea emană puriteÈ›e, iar oriunde voi intra, acel loc se va purifica, căci eu voi duce castitate. Au fost două persoane pe care mi-a fost greu să-i iert. Unul era tatăl meu, pentru că simt că el a cauzat cele mai mari suferinÈ›e în viaÈ›a mea, È™i n-am avut destulă încredere în mine. Cealaltă persoană sunt eu, căci de multe ori m-am dispreÈ›uit È™i am spus lucruri urâte despre mine, fapt pentru care nu mi-a fost uÈ™or să mă iert, dar după ce m-am iertat, am simÈ›it o libertate imensă.

B. A.: Am venit aici cu gândul că îmi veÈ›i da o pirulă, sau ceva care va avea efect în căsnicia mea, îmi va fi de ajutor în rezolvarea problemelor, precum lipsa de comunicare, sau că suntem nervoÈ™i, lucrăm, fugim încontinuu... Și mi-am dat seama că nu va fi aÈ™a. Ce aÈ™ fi dorit eu de fapt? Să-l schimb pe soÈ›ul meu peste noapte? Deci aÈ™ fi vrut să-l impresionez, căci eu sunt care am fost la Curs Filip, deci È™tiu ce trebuie făcut, cum să mă rog, cum să rezolv lucrurile, È™i eu pot să spun cum stau treburile. Mi-am dat seama că nu este treaba mea, ci în primul rând al Domnului ca să-l accepte aÈ™a cum este el, să-l înconjoară cu iubirea Lui, să-l îmbrățiÈ™eze, È™i nu trebuie să-l schimb eu. Dar între timp am realizat că rănile sunt încă în sufletul meu, deÈ™i m-am căit È™i am mărturisit, totuÈ™i nu m-am putut ierta pentru trecutul meu păcătos. Cel mai greu mi-a fost să mă iert pe mine însumi pentru trecutul meu plin de păcate. Și pe soÈ›ul meu l-am putut ierta cu greu, totuÈ™i acest lucru mi-a mers mai uÈ™or după ce m-am apropiat de Domnul, È™i încerc să umblu pe cararea Lui. Dar în ultimul timp am simÈ›it că inamicul lucrează intens, È™i nu am putut oferi iertare. În ultima lună am văzut cum se adună È™i se îngrămădesc lucrurile, È™i amândouă mergem într-o altă direcÈ›ie. Deja È™tiu că acel baraj, păcatele din trecutul meu, m-a reÈ›inut de multe lucruri, È™i am deja răspunsul la foarte multe întrebări în viață. Am menÈ›ionat la început că cele mai multe răni le-am primit de la tatăl meu, dar mă bucur pentru faptul că ajungând acasă vineri seara mi-a venit un instinct să-l îmbrățiÈ™ez, È™i i-am spus că îl iubesc. Simt că este primul pas, am deschis puÈ›in uÈ™a în faÈ›a lui. N-am muncit deloc ca să fac acest gest, mi-a venit numai. Iar când am ajuns acasă târziu, m-am gândit că soÈ›ul meu mă va lua la întrebări, dar n-a spus nimic. DimineaÈ›a m-am trezit È™i l-am îmbrățiÈ™at... Ei bine, È™tiu că nu va merge aÈ™a dintr-odată, È™i nici nu trebuie, dar eu simt că ajutat de Dumnezeu È™i îndrumat de Duhul Sfânt va funcÈ›iona, pentru că vreau să funcÈ›ioneze. Nu voi renunÈ›a. L-am iertat, È™i el m-a iertat, È™i eu aÈ™ez familia mea în faÈ›a È™i în slujba lui Dumnezeu.

M. A.: Pentru mine acest curs a fost o mare întărire. Am avut o mulÈ›ime de convingeri false È™i am fost tare axată pe performanță. În ciuda faptului că am auzit deja despre aceste lucruri, am putut ascunde în inima mea niÈ™te gânduri precum ”Nu eÈ™ti destul de bună”, ”n-ai făcut bine nici acel lucru”, È™i de fapt toate acetstea au avut un punct de plecare, un eÈ™ec pe care l-am trăit acum doi ani, È™i care a dărâmat în mine tot ceea ce s-a clădit până atunci. Mai precis este vorba de cazul când am condus comunitatea de acasă, am băgat tot ceea ce am putut, cu rugăciuni, fizic, tot ce trebuie, È™i totul a avut un sfârÈ™it pe care nu l-am aÈ™teptat. Pot să spun că a fost primul meu eÈ™ec de acest gen, pe care nu l-am putut mesteca, m-a afectat mai adânc decât oricare alt eÈ™ec din viaÈ›a mea. Degeaba am avut o imagine corectă despre Dumnezeu, că El mă iubeÈ™te, mă acceptă, nu mă judecă, nu mă acuză, totuÈ™i eu m-am condamnat la moarte, È™i acest lucru m-a tras tot mai jos, am avut o stare de spirit melancolică luni în È™ir, È™i deÈ™i de un timp a început procesul de ridicare, ieri am simÈ›it un îndemn puternic să las acele gânduri, că ”nu sunt bună”, ”n-ai făcut bine”, sau ”totul e numai vina ta”, È™i m-am putut întări din nou, acceptând că nu-i bai dacă am eÈ™uat, important este să pot să mă ridic din nou.
Mi-a fost foarte greu să  mă iert pentru faptul că mi-am aruncat atâtea greutăți pe umăr, È™i am lăsat înăuntru toate acele acuzări ale inamicului. Căci am simÈ›it intens că acele gânduri mărunte È™i tulburarea care era în capul meu, tot revine, È™i trebuie să mă împotrivesc acestora foarte conÈ™tient chiar È™i până azi. Din acest puct de vedere mi-a fost greu să mă iert. Cealaltă persoană, căreia mi-a fost greu să-i ofer iertare, a fost un preot care m-a atacat cu vorbe destul de negative, pe care pur È™i simplu n-am È™tiut cum să le iau, pentru că el ar fi trebuit să fie cel care în aceea situaÈ›ie de conducător al comunității să mă susÈ›ină. Mult timp m-am revoltat împotriva lui, acesta afectând È™i modul mea de a participa la liturgii. M-am dus din obligaÈ›ie, dar înăuntru am simÈ›it: ”ei, bine, acum el îmi va spune ce È™i cum, după tot ceea ce s-a întâmplat?” Mi-a fost foarte greu, È™i se mai întâmplă să-mi vină în minte, dar ieri am decis din nou că îl voi ierta, È™i îl rog pe Dumnezeu să mă ajute È™i să-mi dea putere ca să mă pot ruga pentru el, căci cred că are mare nevoie.

T. B.: Am recunoscut două lucruri: unul care m-a fortificat, lucru care s-a menÈ›ionat È™i în prelegere È™i în conversaÈ›ia cu îndrumătorul în vindecare spirituală, că acesta este un proces. În sfârÈ™it n-am simÈ›it acea presiune de a arăta rezultate, sau că ceva ar trebui să se schimbe în mod magic, dintr-odată, iar acest aspect mi-a deschis inima spre o speranță adevărată. A luat presiunea, È™i din acest moment simt că pot accepta ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru mine. Un alt lucru care a fost nou – spuneam că acest curs nu este primul exerciÈ›iu spiritual în viaÈ›a mea, am participat la mai multe programe asemănătoare de când m-am convertit -, acum simt pentru prima oară, că ajuns la sfârÈ™itul cursului, nu trebuie să cobor de pe munte ca să întâmpinesc inamicul venind să mă doboare, È™i ajung iarăși pe podea, ci simt că am fost armat dintr-un punct de vedere, deci am primit o armură, îmbrăcăminte de cavaler, împreună cu care pot coborâ de pe munte È™i reîntoarce în viaÈ›a mea de zi cu zi înzestrat cu putere. Această putere mă însoÈ›eÈ™te È™i mă ocroteÈ™te. Vindecarea mea È™i-a avut începutul mai demult, iar acum are o nouă staÈ›ie È™i va continua.

Cel mai greu mi-a fost să mă iert pe mine însumi, pentru că până acum nu am practicat-o, deci a fost un lucru nou. Am reuÈ™it să înÈ›eleg din evanghelii că ar fi frumos să-i iert pe ceilalÈ›i, deci am făcut eforturi să încerc să realizez această parte, dar că trebuie să mă iert È™i trebuie să-mi cer iertare, a fost nou pentru mine. Și sunt recunoscătoare pentru rugăciunile auzite în procesul de vindecare interioară, gândindu-mă ce comoară importantă înseamnă aceste rugăciuni, căci în viitor când apare ceva, deja voi È™ti cum să mă rog, voi È™ti ce să spun.

 

Curs de Discernământ - Băile Harghita, 22-26. iulie, 2018.

K. J.: Am înÈ›eles că păcatul se trage din bani, vanitate È™i trufie. Nu am voie să trăiesc cu conÈ™tiinÈ›a largă. De multe fac greÈ™eala că îmi explic de ce anumite lucruri nu se consideră încă păcate, sau chiar dacă È™tiu că este vorba de păcat, Dumnezeu mă iartă oricum È™i este răbdător. Acum am realizat că răbdare Lui are limite, È™i nu am voie să trăiesc o viață dublă. Trebuie să cântăresc lucrurile cum sunt programul meu zilnic, cât mă ocup cu familia, cât mă ocup cu munca, È™i  să le balansez ca să fie pe placul lui Dumnezeu.

Gy. I.: Trebuie să încerc să mă examinez mai bine È™i să fiu atent la măsura în care umblu pe drumul Domnului. Mi-am dat seama că trebuie neapărat să perseverez în rugăciune, nu pot fi leneșă în acest domeniu. Dacă ceva (rău) se întâmplă în viaÈ›a mea, este pentru că Dumnezeu mă pune la încercare.

K. D.: Până acum am luat lupta spirituală prea moale. Mi-am dat seama că fără o poziÈ›ie fermă, constantă nu am nici o È™ansă. Pe lângă acesta am fost adânc atins de unn lucru: nu trebuie să mă lipesc de lucrurile pământeÈ™ti.

T. B.: Am înÈ›eles că Dumnezeu ne-a dat putere peste propria noastră viață spirituală, È™i în primul rând depinde de deciziile noastre dacă va fi iadul sau raiul ce ne aÈ™teaptă.

T. E.: Cu toÈ›ii suntem în luptă, nu pot fi nici eu neutru. Tacticile Satanei pot fi recunoscute, deci ne putem apăra împotriva lor. Nu suntem supuÈ™i lui. Putem trăi o viață victorioasă!

V. M.: Indiferent dacă îmi place sau nu, sunt un  jucător pe terenul de joc. Am înÈ›eles că Satana poate acÈ›iona numai în măsura în care îi îngădui. Am decis că nu voi aduce decizii în timp de dezolare.

T. L.: E nevoie de sărăcie în duh ca să pășim în Împărăția lui Dumnezeu. Am înÈ›eles că în dezolare trebuie să rămân neclintit în deciziile aduse în timp de consolare. Trebuie să învățăm să acceptăm ceea ce aduce viaÈ›a, iar în toate să ne supunem lui Isus.

Sz. Sz.: Am înÈ›eles cât de viclean este diavolul, È™i mă foloseÈ™te deÈ™i nu sunt conÈ™tient de acest lucru. Miüam dat seama că Satana mă face dezolată, È™i dacă îi las, mă va È™i È›ine în dezolare. S-a întărit în mine că cel mai important este relaÈ›ia cu Dumnezeu, È™i să pot înÈ›elege cât mai bine cuvintele Lui.

 

Curs Filip - Odorheiu Secuiesc, 15-17. iunie, 2018.

N. I.: Am avut parte de surpriză plăcută la acest curs. Ieri seara când mă duceam acasă, am simÈ›it un îndemn: să mă duc la soÈ›ia mea, să o pup È™i să-i mulÈ›umesc pentru faptul că m-a îndrumat È™i m-a ajutat să fiu aici. Până acum Duhul Sfânt a fost departe de mine, niciodată nu L-am chemat. Dar acum ocupă un loc important în inima mea. Simt că am primit prea multe informaÈ›ii deodată, ar fi fost mai bine să vină puÈ›in câte puÈ›in, dat chiar acest lucru m-a făcut să înÈ›eleg că trebuie să vii în comunitate în fiecare săptămână È™i trebuie să perseverezi, È™i atunci vei primi săptămânal putere, o împingere cu care te vei putea întări până săptămâna ce urmează, sau eventual până duminică, dacă eÈ™ti atent È™i la biserică.

P. Cs.: M-au chemat deja la Curs Filip mai demult, dar întotdeauna a intervenit ceva sau am găsit eu obiecÈ›ii. Cursul m-a ajutat să clarific întrebarea dacă sunt membră activă a comunității sau nu, căci mi-am dat seama că am fost activănumai pe suprafață. Acest curs m-a ajutat să schimb modul în care mă raportez la credință, È™i cum pot să o dau mai departe. Am primit un portret de tată, care îmi vorbeÈ™te despre Tatăl Ceresc. Căutasem aici pe pământ oameni din care mi-am alcătuit un portret de tată, dar aceÈ™ti oameni nu au avut fermitate, căci ori s-au dus unul câte unul, au eÈ™uat în occhi mei, sau Dumnezeu i-a chemat acasă. Cursul Filip m-a ajutat mult să înÈ›eleg cât de mult mă iubeÈ™te Tatăl meu Ceresc.

M. I.: Pentru mine totul a fost foarte nou. Nu am fost religioasă, nu-mi plăcea să mă duc la biserică, tatăl meu nu se ducea niciodată la biserică, eu însă m-am dus pentru că preotul obiÈ™nuia să mă întrebe dacă am fost sau nu, iar eu n-aveam curajul să mint. Dar nu m-a afectat deloc, n-am simÈ›it nimic. Știam că există Dumnezeu, care este distant, stă undeva sus, judecă È™i amenință. Undeva mă gândeam că Dumnezeu mă iubeÈ™te, dar nu am È™tiut de ce este atât de mult păcat, de ce păcătuiesc. Acum È™tiu că Duhul Sfânt m-a călăuzit, că treptat am început să umblu la biserică, să mă rog, ceea ce cu puÈ›in în urmă nici n-am È™tiut să fac. Apoi am avut probleme familiale, durerea sufletească a crescut, până când m-am dus la Medjugorje, È™i prin intermediul preotului care a condus pelerinajul,am aflat de existenÈ›a comunității din localitatea mea, È™i când au anunÈ›at că va fi Curs Filip, am decis că mă voi duce È™i acolo. Aici tot un lucru nou a fost faptul că Isus deja m-a mântuit. Am primit foarte mult, încep să văd mai clar.

B. M.: Am intrat în această sală cu un sac mare pe care am simÈ›it că nu mai pot duce mai departe. Apoi am simÈ›it parcă cu fiecare pas s-ar fi luat o bucată din acest sac. Primul lucru pe care n-am putut să-l cred, a fost că Dumnezeu mă poate iubi cu trecutul meu pe care-l am. Apoi mi-am dat seama că nu El s-a îndepărtat de mine, ci eu mi-am întors spatele către El, È™i trebuie numai să mă întorc la El, È™i pot avea parte de aceaÈ™i iubire ca È™i alÈ›ii. Mântuirea m-a ajutat să înÈ›eleg că de fapt suntem de mult trecuÈ›i peste ceea ce eu car cu mine, Isus l-a luat deja, dar eu sunt cea care È›ine de această povară, eu vreau să o tot car, È™i mă torturez. Mi-am spus de multe ori: eu cred; dar i-am întărit pe alÈ›ii cu ceva ce de fapt nu aveam nici eu. Zi de zi i-am judecat pe oameni, È™i deÈ™i eram conÈ™tient de acest lucru, totuÈ™i am făcut această greÈ™eală din nou È™i din nou. Pentru acest lucru trebuie să mă convertesc în fiecare zi. Duhul Sfânt m-a chemat de multe ori, dar eu nu am putut crede, că El este È™i pentru mine, È™i întradevăr doreÈ™te să comunice cu mine. S-a dovedit că El chiar există, lucrează, trebuie doar să crezi în El, să-L chemi, să-L ceri. Am făcut parte dintr-o comunitate, È™tiu ce înseamnă, dar a fost o mare rupere în viaÈ›a mea când m-am depărtat de ea. Teama È™i păcatul m-au È›inut departe, să nu mă pot întoarce în acea comunitate. Dar nu de mult am cunoscut o altă comunitate în care sper că mă vor accepta.

B. A.: Eu am deschis ușă È™i fereastră, adică am venit fără aÈ™teptări. Am fost crescut într-un mod religios, È™i până acest sfârÈ™it de săptămână am crezut că totu-i în regulă la mine, am o oarecare relaÈ›ie cu Dumnezeu. Doar că aveam multe lipsuri în foarte multe puncte. Acum lucrurile s-au aÈ™ezat la locul lor. Misterul învierii mi-a dat răspuns la toate. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am putut fi aici.

F. S.: Am fost deja la un curs Filip, când am fost la Cluj, atunci Dumnezeu m-a atins ca pe un student, iar acum ca pe un viitor soÈ› È™i tată. DeÈ™i cursul este aceaÈ™i ca mesaj È™i esență, totuÈ™i te poate atinge într-un mod total diferit. Am impresia că această experiență o pot trăi nu numai aici la curs, pentru că È™i comunitatea are acest scop: când ne ducem în comunitate, acolo putem experimenta iubirea lui Dumnezeu în diferite feluri, în funcÈ›ie de stadiul în care ne aflăm în viață. Simt că acest lucru ne ajută să întărim unitatea dintre noi, È™i să putem trăi viaÈ›a conjugală în iubirea È™i voinÈ›a lui Dumnezeu, iar acesta este un lucru foarte important pentru mine. Că ne vom duce într-o comunitate, este foarte sigur.

 

Curs Filip - Târgu MureÈ™, 2-4. martie, 2018.

I. B.: Când a fost chemarea duhului Sfânt È™i s-au rugat pentru mine, au văzut o nucă în care este ascuns o comoară preÈ›ioasă, doar că trebuie să sparg nuca. A devenit clar că această nucă sunt eu, È™i trebuie să o sparg, trebuie să ies din coajă. Simt că m-am întărit È™i pot să fac acel pas, să nu am aÈ™teptări față de oameni È™i comunitate, ci din partea mea să pot dărui ceea ce am.

F. B.: Aici, la acest curs am auzit lucruri noi, care m-au ajutat È™i cu care m-am îmbogățit. De pildă prima schimbare pe care am observat-o este că pot să-i accept mai uÈ™or pe alÈ›ii. Chiar aseară când am ajuns acasă mi-a mers mai uÈ™or, aÈ™a că sunt foarte fericită È™i mândră de mine. Acum am reuÈ™it să conÈ™tientizez în adâncul inimii, ce preÈ› mare a plătit Isus cu suferinÈ›ele È™i moarte Lui, È™i chiar trebuie să-i fim recunoscători pentru acest lucru. Până acum nu i-am acordat mare atenÈ›ie Duhului Sfânt, n-am gândit că de fapt are aceiaÈ™i importanță cât Tatăl sau Fiul, dar acum am simÈ›it că È™i El este o putere tot atât de mare.

M. M.: Aceste lucruri le-am È™tiut deja în teorie, căci am umblat la ore de religie, dar nu le simÈ›eam cu adevărat în inimă ci doar le È™tiam. Acum am înÈ›eles că rostul comunității nu este ca niÈ™te oameni care sunt prieteni de 10 ani să se adune È™i să discută una, ci am È™i eu locul meu, pot să fiu È™i eu de folos în acea comunitate, chiar dacă sunt nou. Și întotdeauna pot să ofer È™i eu ceva nou.

G. G.: Am avut o dorință mare de a-L cunoaÈ™te mai bine pe Tatăl, È™i mă bucur È™i sunt recunoscător chiar È™i pentru această dorință, pentru că fără aceasta È™i fără credință este foarte greu să te apropii. Aseară È™i azi dimineaÈ›a am simÈ›it că am o bucurie în mine, pe care nu o pot explica, dar aÈ™ rămâne aici cu mai multă plăcere decât să mă duc acasă. Acesta mă face să mă simt bine È™i sunt sigur că este munca Duhului Sfânt. Dacă cerem, El ne atinge, Iar în acest sfârÈ™it de săptămână simt că m-a atins. A fost atât de plăcut să văd cum zâmbiÈ›i azi cu toÈ›ii, deÈ™i vineri doar ne uitam unii la alÈ›ii, de ce ne ridicăm mâinile când cântăm. Azi însă deja zâmbim cu toÈ›ii: este puterea Duhului Sfânt. Ar trebui să trăim astfel fiecare clipă, să ducem acest sentiment cu noi, È™i chiar ar trebui să ne doară că în lume mulÈ›i habar n-au de acest sentiment.

 

Curs de Vindecare Interioară - Miercurea Ciuc, 8-11. Februarie, 2018.

K. B.: Unul dintre cele mai mari lucruri pe care l-am descoperit, este că anumite lucruri, evenimente, întâmplări din copilărie care până acum mi s-au părut nesemnificative, pot provoca răni, È™i pot avea efecte grave în viaÈ›a mea. În copilărie m-au marcat cu atribute negative, pe care simÈ›eam că nu le-am meritat, iar acest lucru m-a afectat profund. Mi-a fost greu să mă deschid în faÈ›a altora È™i să fac rost de prieteni, de aceea nici n-am avut un prieten adevărat cu care aÈ™ fi putut împărtăși totul, până când m-am alăturat unei comunitărÈ›i creÈ™tine. Sunt în special două persoane pe care mi-a fost foarte greu să iert. De mai multe ori credeam că i-am iertat deja, dar în anumite situaÈ›ii tot m-a lovit. Dacă ne-am întâlnit pe stradă, n-am putut zâmbi cu sinceritate sau măcar să-i salut, ci de fiecare dată am pus un zâmbet fals pe chip de parcă totul ar fi în regulă, È™i mi-a fost tare greu, căci când m-am gândit la ei, m-a prins o senzaÈ›ie de amărâciune, È™i m-a durut. N-am putut întoarce spre ei cu sentimente plăcute. Dar simt că acum acest proces È™i-a luat startul în mine, È™i de acum voi putea zâmbi la ei cu sinceritate, iar rana pe care au cauzat-o începe să se vindece.

M. R.: Dumnezeu l-a pus pe om să fie coroana creaÈ›iei, totuÈ™i de câte ori cad în capcană când Satana mă încearcă, È™i râde de Dumnezeu când învinge peste noi. Am devenit conÈ™tient că de aceea mă simÈ›eam prost dacă cineva mă refuza când i-am cerut iertare, pentru că È™i mama mea făcea la fel când eram mică. Acum am înÈ›eles că trebuie să acord timp pentru ca persoana respectivă să poată procesa când îi cer iertare. Este un proces care se desfășoară în el, nu merge dintr-o dată, È™i trebuie un timp ca el să poată apropia de mine. În inima lui s-a deshis deja o poartă când i-am spus ’nu te supăra’. Și mai trebuie să-mi acord È™i mie puÈ›in timp, cât celălalt încearcă să se apropie de mine. Cursul m-a ajutat să recunosc câte prostii am făcut în viaÈ›a mea, dar există scăpare din acestea, îmi pot trăi viaÈ›a altfel. Sunt o persoană nouă, nu cea care am fost, ci una mai bună, căci cred că Isus m-a creat minunată.

H. B.: La începutul acestei săptămâni încă mă gândeam că totu-i în regulă cu mine, de ce ar trebui să mătur de sub covor acele răni pe care simÈ›eam că le-am uitat sau le-am rezolvat. Apoi joia au venit la suprafață anumite lucruri È™i mi-am dat seam că Dumnezeu totuÈ™i mă cheamă aici să pun jos cev ce este adânc în mine. Pe parcursul cursului a devenit clar că există în mine acele măști pe care câteodată le pun ca să fac pe placul altora, sau ca să arăt că sunt È™i eu cineva. Știu că de multe ori îmi bag capul în nisip, mai degrabă rămân în umbră È™i îmi spun că nu am nevoie de ajutor, mai bine îi ajut pe ceilalÈ›i; dar când am eu nevoie de ceva, încerc să rezolv situaÈ›ia singură, din propriile mele puteri. Cred că cel mai greu a fost să mă iert mie însumi pentru afirmaÈ›iile că nu sunt potrivit nici pentru acest lucru, nici pentru acela, nu sunt destul de vrednic È™i preÈ›ios, nu sunt în stare să fac lucruri. Acesta este un proces adânc în mine ca să pot accepta că pot fi È™i eu valoroasă. Sunt recunoscătoare pentru faptul că Dumnezeu a peschimbat întunericul din mine cu lumină.

Sz. A.: Am experimentat cu cât este mai bun să trăieÈ™ti zâmbind, iubind, È™i nu umblând pe străzi cu capul plecat È™i plângând, ci cu iubire în inimă È™i într-o comunitate să fi martor a tot ceea ce înfăptuieÈ™te Dumnezeu – deÈ™i nu observăm întotdeauna –, acceptând tot ceea ce ne dă, È™i ducând chiar È™i crucea cu faÈ›a îndreptată spre sus. Am iertat unor oameni care ne-au cauzat multe suferinÈ›e, greutăți È™i temeri în viață, È™i totul din cauza locului de muncă a soÈ›ului meu. Mă bucur că i-am putut ierta din taotă inima, È™i am trecut peste această chestie, iar acum inima mea se tresaltă de bucurie, È™i simt de parcă m-aÈ™ fi născut din nou. Sper această iubire pe care am primit-o de la voi va creÈ™te în mine È™i o voi putea da È™i altora, È™i de acum voi putea trăi cu Dumnezeu, nu fără El.

K. A.: Ceea ce a însemnat mult pentru mine la acest curs este că am devenit treptat conÈ™tient de faptul că sunt atâtea răni pe care le car din copilărie, sau câte convingeri false s-au impregnat în mine, È™i care sunt acele arii din viaÈ›a mea, unde am fost rănit. Am fost convinsă că îmi va fi cel mai greu să o iert pe mama mea, pentru că ea mi-a cauzat cele mai multe răni neacceptându-mă, dar spre surprindere tatăl meu era persoana pe care mi-a fost cel mai greu să iert, pentru că el nu era prezent în viaÈ›a mea când eram mică, a fost ca un străin în familie, muncea încontinuu, nu se juca cu noi, nu mi-a spus niciodată că sunt frumoasă, nu mi-a spus cât de minunată sunt, nu a venit să mă îmbrățiÈ™eze, sau când eu m-am dus la el fugind, m-a respins. Și eu am trăit cu gândul că de fapt nu mă doare acest lucru, pentru că eram convinsă că aÈ™a este tatăl meu, iar eu am datoria să-l iubesc. Și chiar îl iubesc, de aceea am È™i reuÈ™it să pun jos toate aceste lucruri. O altă chestie care m-a ajutat foarte mult este că m-am putut spovedi, È™i am simÈ›it că am lăsat acolo o piatră mare, de care eu nu mai am nevoie.

 

Curs Filip - Miercurea Ciuc, 19-21. ianuarie, 2018.

U. H.: Dumnezeu ne cheamă la o viață plină de bucurie, È™i dacă Îl invităm în viaÈ›a noastră – aÈ™a cum am È™i făcut -, atunci viaÈ›a veÈ™nică începe deja aici, nu trebuie să aÈ™teptăm să murim, pentru că a trăi într-o relaÈ›ie de iubire cu El, înseamnă fericire deplină, È™i atunci nu mai contează ce se întâmplă în această viață. Nu trebuie să ne temem de El, El este mereu cu noi, putem să-i prindem mâna È™i să umblăm cu El.

Sz. A.: În ziua de sâmbătă simÈ›eam deja că tot ceea ce È™tiam până acum în cap, a ajuns în inima mea. Dumnezeu mă iubeÈ™te, mă poartă în palmele Lui È™i îmi dă toate din abundență. Pentru mine comunitatea nu mai este o întrebare.

A. A.: Pentru mine acest weekend a fost plin de experienÈ›e. Cel mai important mesaj mi-a fost că chiar dacă suntem păcătoÈ™i, Dumnezeu aÈ™teaptă să ne întoarcem, El ne iubeÈ™te È™i nu ne pedepseÈ™te. De fapt prin păcatele noastre noi ne rupem de El, astfel ne autopedepsim.  Am ajuns aici fiind destul de confuză, dar simt că am reuÈ™it să mă liniÈ™tesc.

T. T. J.: Am fost deja la un Curs Filip,dar am simÈ›it dorinÈ›a în inimă să vin din nou să experimentez dragostea lui Dumnezeu. La acest sfârÈ™it de săptămână a fost o mare lămurire, că Dumnezeu mă iubeÈ™te foarte mult în ciuda păcatelor pe care le comit. Întotdeauna am simÈ›it că comiÈ›ând un păcat devin din ce în ce mai mic, sau păcatul rupe ceva din mine, iar Dumnezeu nu mă mai iubeÈ™te atât de mult. Acest lucru se putea observa È™i în încrederea în sine, am avut multe problem cu aceasta. Când a fost chemarea Duhului Sfânt, atunci am primit o încurajare, că sunt un sipet, o valoare, È™i că Dumnezeu îmi dă o lupă prin care pot să mă văd prin ochii Lui.

B. E.: Am venit aici cu gândul că dacă tot trebuie să fiu aici, atunci voi sta până la sfârÈ™it, o fi cum o fi, apoi mă duc acasă È™i îmi trăiesc viaÈ›a ca până acum. Dar se pare că n-a fost să fie aÈ™a. Vineri m-am simÈ›it foarte bine, ieri la fel, deÈ™i am avut o noapte nedormită, totul se învârtea în mine, dar acum puÈ›in s-au clarificat lucrurile. Ceea ce m-a atins adânc este importanÈ›a de a aparÈ›ine unei comunități, unde eÈ™ti scutit de orice judecată, o comunitate care mă acceptă aÈ™a cum sunt, în ciuda greÈ™elilor pe care le comit È™i eu. În timpul chemării Duhului Sfânt am văzut o imagine interioară în care aproape mă înec în apă, dar cumva tot reuÈ™esc să ajung pe mal, È™i acum am înÈ›eles că viaÈ›a mea chiar era ca o supravieÈ›uire, o luptă continuă să supravieÈ›uiesc măcar această zi, acest minut, această oră. Acum simt că există speranÈ›a să ajung cu bine pe mal.

T. G.: Am venit aici È™tiind că trebuie să fiu aici. Chiar din ziua când am primit invitaÈ›ia, È™tiam că voi veni, pentru că de o parte doream să primesc răspunsuri la niÈ™te întrebări È™i să È™tiu dacă am adus decizii corecte, iar pe de altă parte am avut sentimentul că Dumnezeu îmi va arăta ceva ce nu È™tiam încă. În legătură cu adevărurile lui Dumnezeu am avut multe experienÈ›e datorită programelor spirituale È™i cursurilor la care am participat, dar un singur lucru era totuÈ™i care a completat ”baza mea de date”: pe lângă credință trebuie să fie acolo È™i convertirea. Acest lucru îmi lipsea ca un ochi din lanÈ›.

M. B.: Am ajuns la acest curs Filip cu mare entuziasm, È™i nu am regretat. Mi-am dat seama cât de important este Duhul Sfânt, putem să ne bazăm pe El È™i în vremurile grele. Mi-a plăcut foarte mult că s-au rugat pentru mine, a fost foarte profund È™i cordial. Sper că vor fi persoane pe care voi putea È™i eu să le ajut în felul acesta.